15 noiembrie 2008

General de brigadă Ion MANOLESCU

Ion Manolescu s-a născut la data de 9 aprilie 1869, în Breaza de Sus, jude ul Prahova. Părin ii săi, Ni ă şi Ana, au dat ării un bărbat care avea să fie dotat cu o inteligen ă superioară şi cu înclina ii deosebite pentru ştiin ele umane. După absolvirea liceului „Sfin ii Petru şi Pavel” din Ploieşti, Ion Manolescu şi-a satisfăcut stagiul militar, în perioada 10 martie 1887 – 1 iunie 1889, în cadrul Regimentului 2 Artilerie. Hotărât să servească cu credin ă armata, la data de 1 octombrie 1894 Ion Manolescu s-a înscris la Şcoala Militară de Ofi eri pe care a absolvit-o, la data de 1 iulie 1894, cu gradul de sublocotenent. A fost repartizat la Regimentul 7 Prahova, în calitate de stagiar, unde a condus şcoala recru ilor.

În anul 1899 a fost avansat la gradul de locotenent, continuînd să conducă, cu fermitate, procesul de instruc ie al ostaşilor. Comandantul unită ii, colonelul Georgescu, impresionat de capacitatea sa intelectuală, l-a propus să urmeze Şcoala Superioară de Război, înfiin ată în anul 1899. Timp de doi ani, în perioada 1 noiembrie 1902 - 1 noiembrie 1904, ofi erul s-a situat printre primii ofi eri-elevi, atât la cursurile teoretice, cât şi la temele practice. După absolvirea Şcolii Superioare de Război a fost repartizat la Marele Stat Major, în stagiu, „confirmând bunele aprecieri ob inute la Şcoala Superioară de Război”, după cum aprecia şeful Marelui Stat Major, generalul Tătărăscu. A lucrat la Sec iile Opera ii şi Mobilizare, dovedind afinită i în executarea lucrărilor de stat major. În anul 1906 ofi erul a efectuat un stagiu la Regimentul 7 Infanterie Prahova, Biroul Mobilizare, şi la Regimentul 2 Artilerie, în func ia de comandant baterie artilerie. Avansat căpitan, în anul 1906, ofi erul a fost repartizat la Corpul 3 Armată, Sec ia Opera ii, impresionând cadrele din această mare unitate prin bagajul de cunoştin e şi priceperea în realizarea lucrărilor de stat major. Căpitanul Manolescu a lucrat la Marele Stat Major, sec ia Opera ii, în anii 1908-1909. În notarea de serviciu, şeful sec iei, colonelul Popovici îl aprecia ca pe „… un eminent ofi er pentru Statul Major General”.

Timp de doi ani, în perioada 1910 - 1911, căpitanul Manolescu a lucrat la Batalionul 2 Vânători (Infanterie) „Regina Elisabeta”, la Biroul Opera ii. În notările de serviciu, colonelul Petala, comandantul unită ii, îl aprecia ca pe un foarte bun ofi er de stat major. Avansat la gradul de maior în anul 1912, ofi erul a fost repartizat la Regimentul 40 Infanterie „Călugăreni” Giurgiu, în func ia de şef al Biroului Opera ii. După patru luni a fost repartizat la Şcoala Militară de Ofi eri Infanterie, în func ia de comandant al batalionului de elevi şi profesor de pedagogie. În perioada iunie-septembrie 1913 a participat cu Divizia 5 Infanterie Buzău la al doilea război balcanic, de inând func ia de şef de stat major. Revenit, la 1 octombrie 1914, la şcoala militară, ofi erul a lucrat, până în anul 1915, în func ia de profesor de pedagogie militară, fiind apreciat de către generalul Mladin ca un „excelent profesor, instructor şi educator, deopotrivă pasionat de istorie, tactică şi pedagogie militară”. Avansat locotenent-colonel, la excep ional, în anul 1915, ofi erul a lucrat la Statul Major al Corpului 2 Teritorial şi la Marele Stat Major, fiind apreciat de către generalul Burghele ca un excelent ofi er de stat major.

Mobilizat la 15 august 1916, în func ia de şef Stat Major la Divizia 12 Infanterie, ofi erul a elaborat, cu mult realism, planurile de opera ii pentru ac iunile desfăşurate în Dobrogea şi Câmpulung-Muscel, fiind apreciat „foarte bine” de către generalul Găiseanu, comandantul Diviziei 12 Infanterie. La propunerea generalului Traian Moşoiu, comandantul Diviziei 12 Infanterie, ofi erul a fost avansat, la data de 1 aprilie 1917 la gradul de colonel. S-a remarcat prin clarviziunea elaborării planului de opera ii pentru luptele de la Mărăşti (Pralea, Răcoasa), aprecieri re inute din notările generalilor Moşoiu, comandantul Diviziei 12 Infanterie, şi Văitoianu, comandantul Corpului 2 Armată. În perioada 1 august 1917 - 1 februarie 1918 a lucrat în func ia de şef de Stat Major la Corpul 4 Armată, iar apoi, până la 1 iulie 1918, la Statul Major al Armatei a 2-a Române. După această dată a lucrat la Comandamentul Militar General al Basarabiei. Din anul 1919 a lucrat la Inspectoratul Tehnic al Învă ământului Militar. Avansat general de brigadă, Ion Manolescu a lucrat în func ia de secretar general la Ministerul de Război.

În perioada 1923-1929 generalul Ion Manolescu a îndeplinit func ia de director al Societă ii „Mormintele Eroilor”, care fusese înfiin ată în anul 1919 din ini iativa Patriarhiei Bisericii Ortodoxe Române şi a Ministerului de Război. Această societate va fi transformată, în anul 1927, în Societatea „Cultul Eroilor”, având următoarele scopuri: identificarea locurilor unde erau înhuma i ostaşii căzu i în luptele purtate în anii 1916-1921 şi reînhumarea lor în cimitirele eroilor, ridicarea de monumente istorice pe locurile de desfăşurare a bătăliilor şi în localită ile urbane şi rurale, educarea tinerilor în spiritul dragostei de patrie şi al respectării tradi iilor de luptă şi de muncă ale poporului român. Generalul Manolescu a fost trecut în rezervă la data de 1 aprilie 1929. Pe timpul desfăşurării serviciului în armată, a fost decorat cu mai multe ordine şi medalii militare: ordinul „Coroana României”, cu spade, în grad de cavaler, ordinul „Coroana României”, cu spade, în grad de ofi er, ordinul „Steaua României”, în grad de ofi er, medalia jubiliară „Carol I”, medalia „Avântul ării”, „Medalia jubiliară pentru 25 ani de serviciu”, medalia „Victoria”, medalia „Crucea Comemorativă 1916-1918”, cu barete, medalia „Răsplata Muncii pentru Învă ământ”. Generalul de brigadă Ion Manolescu a fost preocupat de timpuriu de psihologie şi pedagogie, scriind frecvent articole în „Revista Infanteriei” şi „România Militară”.

A debutat, ca editorialist, în anul 1909, cu broşura „Cauza Cauzelor”, şi a continuat cu „Studiu critic asupra nestatorniciei legilor militare”, „Armata în fa a noului curent de cultură”, „Metodele Vechi, Metodele Noi şi Armata”, „No iuni de psihologie şi pedagogie cu aplica iuni la educa iunea în armată”. Experien a din tranşee l-a ajutat să devină istoric al războiului. A debutat ca scriitor în anul 1912, cu descrierea războiului ruso-japonez din 1904-1905, în cartea care era, la data apari iei, cea mai documentată lucrare pe această temă. Începând cu anul 1921 a publicat mai multe căr i de istorie: „Războiul din 1856”, „Războiul francogerman din 1870-1871”, „Războiul româno-ruso-turc din 1877” şi „Războaiele principale în legătură cu Istoria Universală”. Anul 1924 a fost un an de succese şi mai mari, publicând, în colaborare cu maiorul Găvănescu, un tratat în patru volume, „Războiul cel mare, 1914-1919”, precum şi lucrarea „Opera iunile pe apă de pe toate teatrele de opera iuni navale din 1914-1919”. Până la trecerea în nefiin ă, în anul 1946, a publicat, în medie, câte o carte pe an. A scris despre ceilal i combatan i, dar din modestie nu şi-a scris memoriile de război.

A.M.R. – Memorii Bătrâni, Dosar 26

2 comentarii:

GEO spunea...

cartea de capatai ( aproape o autobiografie )a generalului ION MANOLESCU este OMUL DE NADEJDE care se gaseste inca pe site-ul OKAZII.RO

Mădălin spunea...

Ar fi bine sa corectati: generalul a murit in 1958, nu in 1946, si a apucat sa fie persecutat si de comunisti