General de brigadă Gheorghe NICULESCU

Generalul de brigadă Gheorghe Niculescu a participat la ambele războaie mondiale, devenind primul erou în func ia de comandant de unitate, în luptele pentru eliberarea Basarabiei. S-a născut la 2 februarie 1894, în oraşul Ploieşti, fiind cel mai mic dintre cei trei copii ai familiei Grigore şi Zamfira Niculescu. Din fragedă copilărie a manifestat dragoste de învă ătură.

În Ploieşti a absolvit şcoala primară şi Liceul „Sfin ii Petru şi Pavel”. După terminarea liceului, în anul 1913, tânărul s-a înscris la Şcoala Militară de Ofi eri Infanterie Bucureşti, pe care a absolvit-o la 1 iulie 1916. În anul 1915 a făcut un stagiu la Regimentul 72 Infanterie Mizil. Comandantul regimentului, colonelul Nicolae Prassa, îl caracteriza: „Elevul plutonier Gheorghe Niculescu este mic de statură, dar rezistent la eforturi fizice, prezentabil, inteligent, cu o memorie ascu ită, foarte studios şi cu un spirit de observa ie de admirat”. Avansat sublocotenent, la 1iulie 1916, a fost numit comandant de pluton în Regimentul 72 Infanterie Mizil şi a participat la campaniile militare din anul 1916. Efectivele regimentului – care era subordonat Brigăzii 25 Infanterie din Buzău şi Diviziei 13 Infanterie din Ploieşti – s-au remarcat în luptele de pe Valea Oltului şi, în special, la Nucet şi Cornă el. Gheorghe Niculescu a luptat cu foarte mult curaj, reuşind să captureze, împreună cu cei 15 subordona i, 45 de ostaşi inamici şi două mitraliere.

A fost rănit la Cornă el şi apoi spitalizat, pentru vindecare, în spitalele din Curtea de Argeş, Ploieşti şi Târgu Neam (după ocuparea Ploieştiului de către trupele germane, la 23 noiembrie 1916). Avansat locotenent şi decorat cu ordinul „Steaua României”, cu spade, cu panglică de virtute militară, în grad de cavaler, s-a prezentat la Hârlău, unde se afla cartiruit, pentru refacere şi instruire, Regimentul 47/72 Infanterie (datorită marilor pierderi în oameni şi tehnică de luptă, fostul Regiment 47 Infanterie Ploieşti fusese contopit cu Regimentul 72 Infanterie Mizil). Ofi erul, în calitate de comandant de companie din cadrul regimentului, s-a remarcat în luptele de la Nămoloasa şi, în mod deosebit, în subsectorul „Răzoare” (500 m vest Mărăşeşti), şi apoi la Muncelu (19-21 august 1917). Apoi a participat la luptele purtate în Basarabia pentru alungarea trupelor ucrainiene şi ruseşti peste Nistru (1918-1920). La 23 martie 1920 ofi erul a fost mutat în cadrul Regimentului 8 Vânători, iar la data de 1 aprilie 1920 a fost avansat la gradul de căpitan. Timp de un an a îndeplinit func iile de adjutant al regimentului, comandant al Companiei Mitraliere, şef al Biroului Contrainforma ii şi şef al Serviciului de Aprovizionare al unită ii, fiind notat „foarte bine”.

Remarcat pentru calită ile sale de instructor, căpitanul Niculescu a fost numit, în anul 1921, ofi er instructor la Şcoala Militară de Subofi eri Infanterie Braşov, comandată de colonelul Ignătescu, care-l nota: „… un ofi er pasionat de cariera militară, cu mult tact în munca de instruc ie şi educa ie a elevilor”. Atunci a realizat lucrările de specialitate: „Lupta soldatului în cadrul grupei” şi „Călăuza comandantului de pluton”. În perioada 23 aprilie - 25 noiembrie 1922, căpitanul Gheorghe Nicolescu a comandat Batalionul 2 din Regimentul 32 Infanterie „Mircea”, împărtăşind cadrelor mai tinere din experien a sa. La sfârşitul lunii noiembrie ofi erul a fost transferat la Şcoala Militară de Ofi eri Rezervă nr. 1 din Ploieşti, în care a lucrat până în anul 1930. Aici a îndeplinit func iile de comandant al Companiei 1-a Instruc ie, profesor la catedra de pregătire militară generală şi director de studii. În această perioadă scrie şi alte lucrări de specialitate, cele mai apreciate fiind „Compania în aplica iile tactice” şi „Ac iunile de luptă ale companiei în război”. În notările de serviciu din aceşti ani se remarcă aprecierile comandan ilor şcolii, coloneii Arghiropol şi Călinescu: „Ofi er cu un intelect dezvoltat şi cu o judecată clară, cultură generală şi profesională dezvoltată, disciplinat şi ordonat, eminent ofi er”.

Avansat la gradul de maior, în anul 1930, ofi erul a fost, timp de un an, în stagiu la Regimentul 7 Prahova şi a fost apreciat la finele activită ii „foarte bine”, cu caracterizarea: „ofi erul dispune de o temeinică cultură generală şi militară”. Revenind în anul 1931 la Şcoala de Ofi eri Rezervă nr. 1, a îndeplinit func iile de profesor (a predat cursul „Tactica Infanteriei”) şi director de studii.

În anii 1932-1937 ofi erul a îndeplinit – în cadrul Regimentului 7 Infanterie Prahova şi în Şcoala de Ofi eri Rezervă nr. 1 Ploieşti – func iile de comandant Batalion Instruc ie, şef al Biroului Mobilizare şi func ia de profesor la catedra de specialitate. A condus personal aplica ii cu trupe, fiind apreciat de către generalii afla i la comanda Diviziei 13 Infanterie şi la Corpul 5 Armată: Ionescu, Rizeanu, Grigorescu şi Popescu. Din notările de serviciu se desprind aprecierile: „… ofi er cu o foarte bună pregătire psihopedagogică, militară şi cultură generală; a participat la toate aplica iile practice, fiind un remarcabil profesor”. Calită ile eviden iate de către şefii direc i l-au propulsat pe locotenentul-colonel Gheorghe Niculescu (avansat la data de 24 ianuarie 1938) în cadrul Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la Mânăstirea Dealu. „Timp de doi ani, ofi erul a fost un foarte bun profesor de Tactica Infanteriei şi Artileriei şi un neobosit ajutor al comandantului liceului”, arăta comandantul liceului, colonelul M. Iliescu. inând seama de elogioasele aprecieri făcute de către şefii direc i, Gheorghe Nicolescu a fost avansat la gradul de colonel, la data de 10 mai 1941, şi numit la comanda Regimentului 12 Doroban i „Cantemir” Bârlad. În ziua de 21 iunie 1941 comandan ii de unită i, batalioane şi companii din sectorul Oancea - Rogojeni, subordona i Diviziei 21 Infanterie, au fost convoca i la sediul Diviziei 21 Infanterie, unde li s-a comunicat ordinul de începere a războiului, în noaptea de 21/22 iunie 1941. To i comandan ii au primit ordin să-şi pregătească ostaşii pentru ac iunea de eliberare a pământului românesc aflat între Prut şi Nistru şi răpit în mod samavolnic prin ultimatumul dat de Rusia sovietică la data de 26 iunie 1940. Înapoinduse la unită i şi subunită i, ofi erii şi-au pregătit sufleteşte ostaşii pentru a duce la bun sfârşit misiunea primită.

La ora 24:oo ostaşii au ascultat la radio ordinul mareşalului Ion Antonescu: „Ostaşi! Războiul a început. Vă ordon: Treceti Prutul!” Colonelul Niculescu a plecat la luptă cu îndemnul să-şi ducă regimentul la victorie.

Până la data de 4 iulie 1941 efectivele Regimentului 12 Doroban i „Cantemir” au rămas în apărare, iar la data de 5 iulie 1941 s-au deplasat la Fălciu, zonă în care Divizia de Gardă realizase un cap de pod peste Prut, la nord de satul iganca. În noaptea de 7/8 iulie efectivele Diviziei 21 Infanterie, din care făcea parte şi Regimentul 12 Doroban i „Cantemir” Bârlad, au traversat Prutul. În timpul luptelor din ziua de 8 iulie pierderile regimentului au fost mari, dar incomparabile cu cele ale zilei următoare, când s-au înregistrat foarte mari pierderi în oameni şi tehnică de luptă. În aceeaşi zi, pe 9 iulie, la ora 910, a fost rănit mortal comandantul Regimentului 12 „Cantemir”, colonelul Gheorghe Niculescu, care se afla în fruntea Batalionului nr. 2 pentru a cuceri cota 228, de pe Dealul iganca. În cele două zile de lupte Regimentul 12 Doroban i „Cantemir” a pierdut 35% din efective, printre ei numărându-se comandantul unită ii şi comandan ii de companie: căpitanii Ioan Voicu şi Petru Marin şi locotenen ii Gheorghe Rizea şi Ioan Lazăr. Luptele de la iganca s-au încheiat la data de 13 iulie. Ca o recunoaştere a meritelor cadrelor din acest regiment, colonelul Gheorghe Niculescu şi căpitanul Ioan Voicu au fost decora i, post-mortem, cu ordinul „Mihai Viteazul”.

De asemenea, Gheorghe Niculescu a fost avansat, postmortem, la gradul de general de brigadă. Acesta a fost înmormântat la iganca şi apoi exhumat şi adus la cimitirul Viişoara din Ploieşti. Numele său este trecut pe fa ada Capelei din Cimitirul Viişoara. În Muzeul Colegiului Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza s-a amenajat o vitrină în care sunt expuse o placă funerară şi câteva dintre obiectele care au apar inut generalului de brigadă Gheorghe Niculescu.

Acestea au fost dăruite de către fiul eroului căzut la iganca, colonelul în rezervă Grigore Niculescu, care povesteşte că în iulie 1941 efectua un stagiu practic la o unitate militară din Văleni de Munte şi a aflat de decesul tatălui său de la radio. Generalul de brigadă Gheorghe Niculescu a fost căsătorit cu Constantina Georgescu, cu care a avut trei băie i: Grigore (născut în anul 1921, colonel inginer în retragere), Gheorghe (născut în anul 1929) şi Constantin (născut în anul 1934). În decursul carierei militare, ofi erul a fost decorat cu mai multe ordine şi medalii militare: ordinul „Steaua României”, ordinul „Coroana României”, ordinul „Mihai Viteazul”, clasa a III-a, medalia „Victoria”, medalia „Răsplata Muncii în Învă ământ” (1931), „Medalia Comemorativă 1916-1919”, medalia „Semnul Onorific” pentru 25 ani servi i în armată.

A.M.R. – Memorii Bătrâni, Dosar 19.