General de brigadă Alexandru MANOLESCU

Alexandru Manolescu s-a născut la data de 25 mai 1885 la Sinaia, jude ul Prahova. Tatăl său, Grigore, proprietar de magazin şi primar al localită ii Sinaia, şi mama, Elena, i-au asigurat fiului lor o copilărie fericită şi condi ii bune pentru a urma cursurile şcolii primare şi ale liceului. După absolvirea Liceului „Sfin ii Petru şi Pavel” din Ploieşti, Alexandru Manolescu şi-a satisfăcut stagiul militar, ca voluntar, în Batalionul 2 Vânători „Regina Elisabeta”, din Bucureşti.

În al doilea an al serviciului militar a fost avansat caporal şi, respectiv, sergent, trecând în rezervă la data de 1 august 1905. La data de 16 august 1906 a fost concentrat două luni de zile, iar la sfârşitul etapei de instruc ie a fost avansat plutonier. Concentrat pentru a doua oară, în anul 1907, în Batalionul 2 Vânători Bucureşti, plutonierul Manolescu a participat la înăbuşirea răscoalelor ărăneşti. În toamna aceluiaşi an a fost trecut în rezervă, cu gradul de sublocotenent. Fiind hotărât să facă o frumoasă carieră militară, sublocotenentul Alexandru Manolescu a fost activat la data de 1 iulie 1908. Numit comandant de pluton, el şi-a onorat cu seriozitate atribu iunile func ionale „… remarcându-se printr-o foarte bună pregătire fizică la instruc ia subordona ilor şi prin frumoase povestiri despre perla Carpa ilor – Sinaia”, după cum îl nota colonelul Strătilescu, comandantul Batalionului 2 Vânători „Regina Elisabeta”.

În anul 1909 ofi erul a urmat cursurile Şcolii Ofi eri Rezervă din Batalionul 9 Vânători Constan a – unitate militară de învă ământ înfiin ată în anul 1904 la Ploieşti şi apoi mutată, în anul 1908, la Constan a – fiind apreciat, la încheierea cursurilor, cu calificativul „foarte bine” şi notat elogios în dosar: „aspect fizic agreabil, sprinten, inteligent, serios, fără vicii, cu o judecată sănătoasă, foarte pasionat de instruc ie şi sport, de geografie şi istorie”. Mutat în cadrul Regimentului 7 Infanterie Prahova ofi erul s-a remarcat, în anul 1910, prin „seriozitate în instruirea subordona ilor”, după cum apreciau colonelul Strătilescu, comandantul regimentului, şi comandantul Diviziei 5 Infanterie Buzău, generalul Iarca.

În perioada 1 octombrie 1911 - 1 august 1912 locotenentul Manolescu a urmat Şcoala Specială Ofi eri Infanterie, pe care a absolvit-o cu calificativul general „foarte bine”. Avansat locotenent, la data de 3 octombrie 1912, ofi erul a fost mutat la Liceul Militar „Leonte Filipescu” Mânăstirea Dealu, în func ia de comandant de pluton elevi. Mobilizat, la data de 23 iunie 1913, în Regimentul „Cantemir” nr. 12 Bârlad, locotenentul Manolescu a participat, împreună cu subordona ii din plutonul său, la campania militară din Bulgaria, până la data de 31 august 1913, când s-a înapoiat la plutonul de elevi din Liceul Militar. Ofi erul i-a captivat pe tineri povestindu-le impresiile adunate în timpul campaniei militare.

Colonelul Lupescu, directorul superior al şcolilor militare, îl nota pentru sfârşitul anului 1913 şi anul 1914: „ofi er inteligent, pasionat de instruirea subordona ilor pe terenurile de instruc ie şi de sport, precum şi în organizarea activită ilor educative”. În anul 1915 ofi erul a fost mutat la Batalionul 2 Vânători „Regina Elisabeta” Bucureşti, „eviden iindu-se în pregătirea fizică şi de luptă a subordona ilor din plutonul său”, după cum preciza locotenentul-colonel Dabija, comandantul unită ii. Mobilizat, împreună cu subordona ii săi din Compania a 3-a a Regimentului 2 Vânători „Regina Elisabeta” (batalionul se transformase în regiment), locotenentul Alexandru Manolescu s-a remarcat în luptele de pe Olt, din luna august 1916. La propunerea comandantului de regiment, colonelul Penescu, locotenentul Manolescu a fost avansat la gradul de căpitan, la data de 1 septembrie 1916. De la data de 1 noiembrie 1916 căpitanul Alexandru Manolescu a fost mutat la Marele Cartier General, iar din data de 1 martie 1917, la Corpul Trac iune Automobile, unde şi-a adus contribu ia la pregătirea campaniilor militare din vara anului 1917. Avansat maior, la data de 1 septembrie 1917, ofi erul a fost mutat la primul Regiment Vânători de Munte, în func ia de comandant al batalionului, şi a participat la ac iunile militare din zona Oituz, până la data de 1 iunie 1918.

De la data de 1 august 1918 a fost mutat, ca profesor de sport, la Liceul Militar „Leonte Filipescu”, institu ie în care a lucrat cu multă sârguin ă, perseveren ă şi dăruire până în anul 1922. Pentru activitatea desfăşurată a fost notat „foarte bine” de către generalul Lupescu şi propus64 pentru mutare la Institutul Na ional de Educa ie Fizică, care era comandat de către colonelul Virgil Bădulescu. Până în anul 1927 ofi erul – avansat locotenent-colonel la data de 15 februarie 1925 – a pregătit şi condus detaşamentul sportivilor militari la Jocurile Olimpice Interna ionale Interaliate, fiind notat cu calificativul general „foarte bine” de către colonelul Virgil Bădulescu, directorul Institutului Na ional de Educa ie Fizică. La data de 1 aprilie 1927 ofi erul a fost numit adjutant al comandantului Batalionului 1 Vânători de Munte „Principele Nicolae”. În anul 1930 Alexandru Manolescu a fost avansat la gradul de colonel şi a mai lucrat până la data de 10 mai 1931, când a demisionat din armată şi a fost trecut în rezervă. În perioada imediat următoare Alexandru Manolescu a urmat cu mult succes Şcoala Superioară de Comer din Bucureşti. După 8 ani, la data de 25 martie 1939, colonelul Alexandru Manolescu a fost concentrat la Regimentul 21 Infanterie Ilfov, comandat de colonelul Socrati Mardari, unde a contribuit la pregătirea efectivelor unită ii pentru apărarea patriei. Avansat la gradul de general de brigadă, la data de 3 octombrie 1940, a fost repartizat la Marele Stat Major şi apoi detaşat pentru lucru la Domeniile Coroanei Broşteni, din jude ul Neam , ale căror propietar era Alte a Sa Regală, Principele Nicolae.

A fost trecut în rezervă în anul 1947 şi apoi în retragere, la data de 30 decembrie 1950. În decursul carierei militare generalul Alexandru Manolescu a fost decorat cu mai multe ordine şi medalii militare: „Semnul onorific” pentru 25 ani de serviciu, „Răsplata Muncii pentru Învă ământ”, „Crucea Comemorativă 1916-1918”, „Coroana României”, în grad de cavaler, „Steaua României”, în grad de ofi er, „Steaua României”, cu spade, în grad de cavaler.

A.M.R. – Memorii Bătrâni, Dosar 151.